Fiecare copil are nevoie de spațiul lui personal pentru a se dezvolta. De când sunt bebeluși și pe masură ce cresc, vrem să știm absolut totul despre copilul nostru și ajungem să îi urmărim fiecare gest, fiecare mișcare, încercând să ne dăm seama ce simte și ce vrea. In felul acesta reușim să îi furăm copilului tot spațiul personal, nemailăsâdu-i loc nici măcar să gândească. Oricât de tentant este pentru noi ca parinți, este nevoie să încercăm să ne abținem din a-l invada cu modul nostru de a gândi, chiar dacă poate în acele momente considerăm ca fiind cea mai bună soluție.
De la primii pași când are nevoie să fie supravegheat îndeaproape (și intervenit când se pune în pericol), copilul vrea să poată singur, iar supravegherea lui trebuie să fie cat mai discretă, fapt ce îi va permite mai târziu să iși dezvolte autonomia și responsabilitatea.
O să îmi spuneți că există prea multe riscuri. ,, Dacă vrem să eliminăm orice risc, riscăm să eliminăm viața insași. Traim o viața atât de protejată de orice aventură, încât ea este neutralizată, nemiscată, incremenită ca și moartă.” (Roger Peron, 2000).
Presiunea pe care o fac părinții asupra copilului de a nu se expune riscului, este de înteles, nimeni nu dorește ca cel mic să pățească ceva. Dar prin încercarea noastră de a preveni totul, ne punem sever amprenta pe viața lor. In timp, copilul internalizează frica adultului și presiunea și inconstient va ajunge să iși modifice comportamentul în așa fel încât singur își va interzice și se va judeca, ajungand să trăiască toată viața speriat.
Foarte mulți oameni trăiesc o viață rutinată, merg la job fără plăcere, sunt dezinteresați de tot ce se află în jur, oameni fară pasiuni, fară relații veritabile , oameni care trăiesc fiecare zi la fel, fără vise și fară un scop. Toți acești oameni au fost cândva copiii invadați de grija exacerbată a părinților, de supraprotecția lor.
Așa că în loc să strigăm la el și să îi interzicem ori de câte ori vrea să experimenteze ceva nou, spre exemplu : ,,… nu te duce aproape de mal!..o să cazi în apă!, sau,, … lasă piatra aceeia că o să te lovești!, sau ,,…nu te urca în copac, o să cazi!, sau,, …. nu te mai juca sărind peste groapă, o să te împiedici!, ,,….lasă cuțitul, o să te tai!” ….și pot continua la nesfârșit….îl puteam asista îndeaproape pentru a-l supraveghea. De câte ori nu v-ați trezit strigând la copii când încearcă să își umple paharul cu apă: ,,Ai grijă, o să îl dai pe jos!” Ideal ar fi să îl observăm îndeaproape și să lăsăm lucrurile să se întâmple . In cazul în care vedem că pune prea multă apă și deja curge pe masă și pe jos, nu îl oprim imediat! Ii atragem atenția și îl rugăm să șteargă. Pentru ca el să învețe, condiția este ca noi să nu oprim consecința iminentă, pentru că doar așa el învată într-un mod natural și își sporește încrederea în sine. Iar dacă îl și rugăm să steargă, va învăța să fie responsabil și să se controleze. Situațiile în care intervenim sunt cele în care ar pune în real pericol pe el sau pe altcineva. Nu îl lasăm bineînteles când vrea să treacă strada alergând pe langă trecerea de pietoni!!
Dacă veți fi extrem de protectivi cu copiii dumneavoastră, din iubire, din grijă, crezând că așa este bine pentru ei, le provocăm nesigurantă, se vor simții neputincioși și le va fi extrem de teamă, și nu vor mai încerca și altă dată, riscând să rateze viața însăși care va trece pe langă ei, fiindu-le prea frică să o trăiască.
Noi părinții suntem atât de convinși că tot ce facem este spre binele copiilor noștri, încât fară să ne dăm seama le provocăm suferințe imense. Câteodată insistăm atât de mult pentru ca ei să facă ce dorim noi și cum dorim noi, fară să ne dăm seama că este vorba despre noi ignorându-i…pe ei.
Cel mai bine ar fi să lăsăm lucrurile să își urmeze cursul natural, pentru că doar așa învață că orice acțiune are urmări, iar dacă ne abținem să nu mai intervenim între ei și experiențele lor, atunci ei nu vor mai risca să ne perceapă ca inamici și să facă exact inversul la ce îi rugam, ci ca pe niște parteneri care le oferă susținere și alinare (când au nevoie). Parteneri alături de care pot greși sau pierde. ,, Pentru că dacă nu ai eșuat, nici măcar nu ai încercat să reușești.” (Denzel Washington)