Vârsta de ce-urilor

Ce putem face când suntem asaltați de întrebari, din partea copiilor noștri?!

De ce soarele e pe cer? De ce plouă? De ce picăturile sunt transparente? De ce noi nu zburăm? De ce mingea e rotundă? De ce..de ce..de ce.dyson v10 total clean or absolute planet parfum esch soundbar samsung hw j355 en soundbar samsung hw j355 en balenciaga eau de toilette balenciaga eau de toilette messerschmitt uhren herren logitech driving force steering wheel logitech driving force steering wheel bester kaffeebecher für unterwegs taschen gaudi joystick do nintendo switch tricia rose usb camera zoom software 270 air max 2018

Zilnic părinții care au copii, începând cu vârsta de 3 ani, sunt exasperați de curiozitatea copiilor lor, care nu contenesc cu întrebarile. Este modul lor prin care explorează universul, este modul lor de a-l cunoaște și vor să știe tot despre tot.

Aud frecvent părinți epuizati de întrebările copiilor:

,,-M-ai omorât cu întrebările!… mă enervezi!,… nu știu!, …habar nu am!”. Eu înteleg că uneori este foarte greu să faci față avalanșei de întrebări declanșate de copil, mai ales când te prinde într-un moment nepotrivit, când vorbești la telefon cu șeful tău, sau când alergi după autobuz, etc.,  și da, nu știm toate răspunsurile, dar modul acesta de a-i spune că nu știm, nu face altcelva decât să îi transmită copilului că nu este bine să întrebe și să știe, că nu este bine să exploreze ce e în jurș fapt ce îi va împiedica cresterea și evoluția, îi va produce anxietate și nu va ști să iși controleze emoțiile și frustrările în fața a ceea ce îi va aduce viața. In  momentul când nu găsim un raspuns îi spunem adevarul copilului :

,,- Nu știu…dar sunt sigur/ă că cineva știe!” (Roger Peron,2000, O psihanaliză, De ce?) In felul acesta îi lăsați copilului impresia că se poate ști despre orice și că poate descoperi orice îl interesează, și nu îi îngradiți dorinta de explorare. Nevoia lor de a întelege și a stăpânii lucrurile înconjurătoare este un punct important în dezvoltarea copilului la vârsta de trei ani. Este adevarat că la aceasta vârsta copilul dobândește o ,,artă inimitabilă de a înșirui noi  de ce  la fiecare răspuns.”(Roger Peron)

Curiozitatea de a ști si de a întelege tot ce se întamplă în jurul lor, îi ajută pe copii să crească. Așa că dragi părinți trebuie să vă srăduiți, oricât de greu este uneor,i să răspundeți copiilor voștri chiar și  la cele mai ciudate sau fară sens întrebări.

Se spune că ,,oamenii de știintă au progresat punându-și frecvent întrebări de copii…”(Roger Peron,2000, O psihanaliză, De ce?)

Ei au nevoie să înteleagă de ce și ce anume face ca lucrurile să meargă. Câteodată ne este aproape imposibil să le explicăm la un nivel la care pot întelege  de ce văd oamenii în televizor și unde sunt ei, unde se duc când îl închidem, sau de ce plouă, sau cum merg mașinile și cum zboară avioanele.  Aceste situații sunt însoțite de frustrarea copiilor în fața lucrurilor pe care nu le pot întelege sau pe care nu vor avea voie să le facă pentru a putea să îsi exercite controlul.

Aici părinții trebuie să găsească un echilibru între momentul când susțin o explorare a copilului și momentul în care ea a ajuns poate prea departe și trebuie oprită. Când riscurile ce implică explorarea sunt prea mari, este bine să opriți și să invingeți teama că sabotați curioazitatea copilului asociată învățării. Pentru că unele pericole sunt destul de mari pentru a speria copilul.

Acum întrebarea este : Ce ar trebui să permitem copilului să exploreze și ce nu ar trebui? Ideal ar fi ca părinții să găsească un echilibru pe care să îl poată tolera și care să fie adaptat stiului de învatre al propriului copil. Nu există o rețetă după care să funcționeze toți, pentru că fiecare copil este diferit și fiecare familie are povestea ei. Bebelușii se cred omnipotenți, ei cred că totul se întamplă în jurul lor  (și mă refer aici la satisfacerea nevoilor de către mamă sau de către cei care îl îngrijesc) datorita puterii pe care ei o au. La vârsta de trei ani, lumea are sens doar dacă se raportează la el și pentru a fi capabili să înțeleagă, ei au nevoie ,, să acționeze, să-si folosească și să își simtă corpul ca făcând lucrurile să se întâmple și deasemenea să își audă răspunsurile la întrebări.”(T. Berry Brazelton,2008)

Evoluția atât la adulți cât și la copii se întâmplă dacă încerci mereu lucruri noi, când mergi în direcții în care nu ai mai mers, când simți discomfortul dar mergi înainte. Dacă ne vom limita doar la ceea ce știm și de teamă nu ne expunem copiii la nou sau nu îi ajutăm să îsi satisfacă curiozitatea de a descoperi lumea și pe sine nu vor putea crește și nu vor evolua.

Copilul trebuie să știe că orice curiozitate este bună. Așa că permiteți-le copiilor câte De ce-uri au nevoie!